e limba biciului
care ma mangaia
cu dorul focului
prins in vapaia
apei
ce-l linistea
e gandul zilei
in zgomotul noptii
neauzit decat decat de soare
in linistea marii
cel care te chinuie arzand
in somnul vietii muribund
e limba biciului
care ma mangaia
cu dorul focului
prins in vapaia
apei
ce-l linistea
e gandul zilei
in zgomotul noptii
neauzit decat decat de soare
in linistea marii
cel care te chinuie arzand
in somnul vietii muribund
deasupra lunii’ngalbenite
zbor
pe sub pamantul innegrit
inot
prin vantul marii
calc
din focul nostru
plang
in linistea tacerii
si zgomotul durerii
astept privirea
ta cea rea
am incercat sa-ti spun
ca varful buzei tale
e numai scrum
ca din tot ce ai
nu dai
nici un parfum
mi-e mila de vina ta
de umbra ta
esti rea
ca o creatura
uracioasa
si frumoasa
esti rea
as vrea sa-ti spun
cum chipul tau
este lumina mea
cum dimineata miscatoare
ma umple de dorinta ta
degeaba
mi-ai spus
ca zarul a fost aruncat
si am cazut
intr-un mat
privirea ta nu m-a schimbat
tu n-ai iubit
si-mi pare rau
nu m-ai lasat
sa iti arat